Despre carte: an / - Cu ce ​​am greșit, Maria? Fata se uită la peticele ofilite de iarbă, fără să ridice încă ochii. Privea verdeața din depărtare, miji ușor din cauza abundenței luminii și ajusta constant țesătura pelerinii care îi acoperea capul. Nuanțele obiectelor din jur s-au estompat sub razele arzătoare ale soarelui. Soarele, sub și în afara căruia ea trăise sute de ani. Luminatele, de ale căror raze mult mai târziu vor ascunde rămășițele unui munte care arată ca un craniu. Acum crucile mai aruncau umbre în fața lor, iar în apropiere stăteau oameni urât mirositori. La fel la început, dar încrețit și gol în esență. Lăsat mult în urmă nu prin limitare, ci prin momentul nașterii.